Primul Arc de Triumf din București

Structura Arcului de Triumf a fost realizată din beton armat, conform planurilor arhitectului Petre Antonescu. Arcul era înalt de 30 de metri, cu o deschidere de 15 metri pe 9 metri, încheiată în sus cu o boltă în arc de cerc.

Pe fațada nordică, considerată fațada principală, erau așezate două perechi de ostași cu înălțimea de 5,50 metri fiecare. Prima pereche reprezenta un ostaș roman, realizat de sculptorul Frederick Storck și un războinic dac, realizat de sculptorul Oscar Spaethe. A doua pereche reprezenta un soldat din oastea lui Mircea cel Bătrân, creație a sculptorului Corneliu Medrea și un soldat din armata lui Ștefan cel Mare, realizat de sculptorul Dimitrie Paciurea. Pe fațada sudică erau așezați, un soldat din oastea lui Mihai Viteazul, creat de sculptorul Al. Severin și un pandur din epoca lui Tudor Vladimirescu, realizat de sculptorul Ion Jalea. Pe cealaltă parte străjuiau un dorobanț din Războiul de Independență, creația sculptorului Ion Iordănescu și un soldat al Unirii, realizat de Ion Jalea.

Pe arcadă au fost așezate efigiile, fabricate din bronz, ale Regelui Ferdinand și Reginei Maria, realizate de sculptorii A. Călinescu și I. Dimitriu Bârlad. Pe monument se puteau vedea inscripționate nume de localități în care au avut loc lupte cu semnificație istorică: Mărășești, Plevna, Guruslău, Șelimbăr, Călugăreni, Rovine, Baia, Racova, Valea Albă, Oituz, Tisa și Mărăști. La fiecare picior al monumentului se asigura accesul prin uși laterale, 164 de trepte de beton urcând spre terasa monumentului.

Timpul scurt avut la dispoziție, pentru terminarea lucrărilor în 1922, a determinat utilizarea de beton armat doar pentru schelet; decoraţiile, ornamentele şi sculpturile, fiind realizate din ipsos, s-au deteriorat rapid. În anul 1936, monumentul a fost definitivat integral, fiind construit din granit de Deva, în stil clasic, după modelul marelui Arc de Triumf din Paris.